Culte

Biserica parohiei Răzvadul de Sus, aşa cum se prezintă astăzi, a fost construită între 1865 şi 30 mai 1867 de către boierul Constantin Pencovici ajutat de mai mulţi ctitori arătaţi în pisanie. Ea a fost construită pe temelia bisericii vechi, ctitorită între anii 1643 – 1644 de către fiica vitregă a lui Mihai Viteazu, Marula, de ginerele său, boierul Socol, şi de alţi ctitori arătaţi în pisania bisericii vechi amplasată la cea nouă, în pridvor, deasupra uşii de la intrare în pronaos. În pridvorul bisericii actuale se păstrează şi piatra funerară a unuia dintre ctitorii vechii biserici, Anghelina. Vechea biserică, pe locul căreia s-a ridicat cea nouă, în care se slujeşte, s-a construit pe vremea lui Matei Basarab, Când ierarh era mitropolitul Teofil. Locul iniţial al bisericii parohiale a fost acolo unde se află acum o cruce mare din piatră (în curtea d-lui Alexandru Mihălăchioiu) , monument istoric ce datează de la 1647, aşezată acolo de boierul Socol, Marula şi de alţi ctitori arătaţi în pisania săpată pe cruce. Străvechea biserică era din lemn, probabil construită pentru a avea rolul de capelă boierească. Actuala biserică era la început fără amvonul pe care îl are acum şi care a fost ataşat în anul 1909, construit de meşteri din parohie. Pictura s-a făcut la sfârşitul sec. al XIX-lea de către un zugrav, Ionescu, din Lucieni, care în 1910 semnează pentru pictura ce face, în amvonul bisericii. În 1933 s-a făcut acoperişul din nou, din tablă galvanizată, lucrare condusă de fostul preot paroh, Dumitru Bucur Ionescu. În urma cutremurului din 1940, care a avariat serios biserica, s-a simţit nevoia consolidării sfântului locaş. De atunci încoace s-au făcut trei întărituri din fier de-a curmezişul bisericii, pentru a împiedica înaintarea unor crăpături ce au apărut după cutremur. Între 1930 – 1940, s-a construit o splendidă catapeteasmă din lemn de stejar, de o frumuseţa rar întâlnită. Între anii 1963 – 1964, sub păstorirea preotului Spiridon Mihai, s-a tencuit din nou interiorul bisericii şi aceasta a fost repictată de către pictorul Traian Trestioreanu, ajutat fiind de Aghaton Marinescu – zugrav, şi Ion Ciubeanu – tencuitor frescă. Datorită faptului că această pictură s-a afumat de la lumânări, ea a fost spălată şi recondiţionată în anul 1991, sub păstorirea preotului Ion Ştefănescu, şi apoi resfinţită de un sobor de preoţi, în frunte cu Î P S Dr. Vasile Costin.
În timpul păstoriei actualului preot paroh, Ion Voinea, s-a mutat clopotul din turla de pe pronaos, construindu-se în curtea bisericii o clopotniţă cu schelet metalic în 1993, s-a tencuit biserica pe exterior în 1998, şi au fost refăcute picturile exterioare în 2002.

ARHITECTURA BISERICII
De-a lungul sec. al XVII-lea tipul de edificiu religios cu navă unică a fost utilizat pe scară mai largă la unele monumente târgoviştene şi din împrejurimi, de dimensiuni reduse. Biserica din Răzvadul de Sus este asemănătoare cu biserica Albă din Târgovişte. Dimensiunile bisericii sunt de 20m lungime şi de 8m lăţime, iar tipul de construcţie este de navă unică dreptunghiulară. Absida altarului este poligonală în exterior şi semicircular în interior. Pronaosul şi naosul sunt boltite semicilindric şi comunică liber, despărţirea făcându-se prin doi stâlpi groşi în centru, limitrof existând două capete de zid în interior. Biserica are două turle, una pe naos, cealaltă pe pronaos, aceasta fiind închisă pentru că o perioadă îndelungată a avut rol de clopotniţă. Accesul se face printr-o scară interioară în partea de nord-vest a bisericii. Ambele turle sunt poligonale atât în interior, cât şi la exterior. Pictura interioară se cartacterizează printr-o continuitate a scenelor, tipică începutului de secol. Astfel, pe suprafaţa boltită sunt reprezentate scene din Evanghelie: în pronaos, pe partea sudică, este reprezentată Naşterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Îngerul cel mai întâi stătător, Buna Vestire, iar pe partea nordică este o singură scenă amplă, purtând titlul : ,,Văzând naştere străină, toată firea îngerească s-a mirat” ; în naos, pe partea de sud apar zugrăvite Naşterea Domnului, Botezul Domnului, Vindecarea femeii bolnave, iar în nord, Învierea lui Lazăr, Iisus Hristos pe Muntele Măslinilor, Coborârea lui Iisus la iad. Partea superioară boltită a bisericii este despărţită de pereţii drepţi printr-un brâu cu ornamente vegetale policrome şi medalioane cu sfinţi. Pe pereţi în pronaos sunt zugrăvite icoanele unor sfinţi: Sf. Filofteia, Varvara, Parascheva, Ecaterina, Sofia ş.a., iar în naos icoanele unor sfinţi:Sf. Gheorghe, Haralambie, Pantelimon, Procopie, Dimitrie, Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, arătând prin aceasta cum trebuie să se aşeze credincioşii în biserică. Catapeteasma este sculptată minuţios în lemn de stejar, cu numeroase motivc vegetale, iar uşile împărăteşti sunt împodobite cu două medalioane pictate, reprezentând pe Maica Domnului rugându-se, şi pe Arhanghelul Gavriil. Icoanele Împărăteşti şi Icoana Tuturor Sfinţilor sunt pictate în 1935 de pictorul Nicanor de la schitul aflat lângă Grădina Icoanei din Bucureşti.

POMELNICUL PREOŢILOR
Pe parcursul secolului trecut, parohia Răzvadul de Sus a fost condusă cu pricepere, deosebită dragoste şi credinţă de următorii preoţi: preotul Toma Georgescu (1921 – 1928), preotul Dumitru Bucur Ionescu (1928 – 1963), preotul Spiridon Mihai (1963 – 1986), preotul Ion Ştefănescu (1986 – 1991), iar din 1992 până astăzi de preotul Ion Voinea.

PISANIILE BISERICII
Pisania primei biserici, sculptată în piatră, situată în pridvor, deasupra uşii de intrare în pronaos, are dimensiunea de 1,62 m / 0,77m, este scrisă cu litere în relief de 6 cm şi are data 1644 (7152) august 25. ,,Întru numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfântu şi întru ajutorul prea luminatului şi făcător de ciude / hramul sfintei biserici şi al casei noastre s(fe)te Nicolae arhiipiscupu Mirlechesche în zilili dulcelui creştin şi de Dumnezeu / iubit Matei Băsărăbă, voivod cu vrere lu Dumn(e) zeu domnul Ţării Rumâneşti, adecă eu, robu lu Dumnezeu jupan Socol vel cluci i jupa / niţa ego Marula, feciorul lu Drăghici vornicul i jupânesei Irinei ot Corn(ă)ţei împreună cu feiciorei miei jupan C(â)rste cluci i jupaniţa ego Anghelina I jupană Ianache spăt(ar) i jupaniţa ego Ancuţa i Irina i Stanca i Marula i Constandin i Ventil(ă) / Florescul i Teodora i Eli(n)ca i Tudosie i Iana, început-am acee(a)stă sf(â)ntă casă biseric(ă) dumnezeiască ce este s(fe)ti Nicolae / de întru temelia iai până la svrăşitul ei cu ajutorul m(i)l(o)stivului Dumnezeu ca să nie fie de poman(ă) pentru sp(ă)şene(ia) sufletelor no(a)stre / şi ale părinţilor noştri, să ne fie de ajutor împăr(ă)ţie cerului şi a sfăntu(lui) jirtăvnic şi o (a)m început în luna mai 1 zi leat7151 (1643) şi o (a)m săvârşit în luna avgust în leat 7152 (1644)”. A doua pisanie a bisericii, situată în pronaos, are dimensiunile de 1,25m / 0.5m şi este scrisă cu litere de 4cm, săpate în piatră: ,,În numele sfi(ntei) Treimi s-au ridicat această sfân(tă) / biserică pe temelia celei vechi, cu hramul sfâ(ntului) / iera(rh) Nicolae şi a sfin(ţilor) împăraţi Consta(n)tin şi Elena prin ajutorul d(omnului) C(onstantin) Pencovic(i), proprietarul acestii moşii / şi prin stăruinţa şi ajutorul celor scrişi / T. Constantin, C(onstantin) Minea, N. Neagu, M. Păun, M. Stanc(u) / A. Cristea, I. Apostol, G. Stoean, I. Ivan, preot Pâr(u), N. Constantin, G. Minea şi a mai multor iubitori de H(ristos) / s-au început la 28 iulie 1865 şi s-au isprăvit la 30 / maiu 1867 în zilele prea nălţatu(lui) nostru domnitor / al Princi(patelor) Unite Carol în I ajutând şi măriea sa”.